Partidul Meritocratic
Partidul Meritocratic promoveaza inlocuirea democratiei cu meritocratia. Democratia a devenit singurul mare obstacol in calea ridicarii celor mai merituosi. In SUA, indifferent de aptitudini, nu poti deveni Presedinte, daca nu ai acces la o bogatie vasta, care sa-ti finanteze campania. In Marea Britanie, mobilitatea sociala – sansa cuiva de a-si imbunatati statutul social - a inceput sa regreseze. Daca esti nascut intr-o familie saraca, statistic, poti fi aproape sigur ca vei ramanea sarac, indiferent de meritele pe care le ai. Daca parintii tai sunt bogati, te poti astepta la un viitor prosper, din nou, indiferent de meritele pe care le ai.
Partidul Meritocratic urmareste sa inlature legatura dintre bogatia parintilor si felul in care copiii reusesc in viata si sa eradicheze nepotismul si clientelismul, cele doua apanaje ale privilegiului. Partidul Meritocratic este “viral”. Nu e nevoie sa devii membru, sa ceri permisiunea cuiva, sa mergi la intruniri sau sa platesti bani. Daca esti macar in cea mai mare parte de accord cu ideile meritocratice, tot ceea ce trebuie sa faci este sa iesi in lume si sa raspandesti vorba.
Lumea poate fi schimbata, cu fiecare conversatie intre oameni inteligenti.
Acest site se concentreaza pe sistemul politic Britanic dar aceleasi argumente se aplica in fiecare tara. Ideea este de a avea un Partid Meritocratic in fiecare tara, fiecare fiind afiliat pentru a forma primul partid politic global. Cu capital global fortand scadrea costurilor (ceea ce oamenii platesc) si crescandu-le in acelasi timp profiturile, numai un raspuns politic global poate sa faca fata. Indiferent din ce tara esti, incepe sa construiesti viitorul meritocratic!
1) FARA NEPOTISM
Nu conteaza cine sunt parintii tai, conteaza cine esti tu.
2) FARA CLIENTELISM
Nu conteaza ce altii pot face pentru tine, ci ceea ce tu poti face.
3) FARA DISCRIMINARE
Sexul, rasa, religia, varsta, originea sunt irelevante. Talentul este totul.
4) OPORTUNITATI EGALE
Incepi de la acelasi punct ca oricine altcineva, si mergi atat de departe pe cat talentele tale te duc.
5) RECOMPENSAREA MERITULUI
Cele mai mari recompense pentru cei cu cele mai inalte rezultate.
1) Implementarea celor cinci principia meritocratice.
2) Abolirea monarhiei, deoarece e in contradictie cu primul principiu meritocratic. In monarhie, singurul lucru care conteaza este identitatea parintilor. In meritocratie, parintii nu sunt relevanti. Avansarea meritocratiei este urmata de abolirea automatic a monarhiei. Nici un meritocrat nu trebuie sa ceara permisiunea unui monarh, pentru a guverna.
3) Abolirea Camerei Lorzilor (Camera Clientelismului) care contravine celui de-al doilea principiu meritocratic, fiind un produs al patronajului. Intr-un sistem meritocratic bine constituit, nu este nevoie de o a doua Camera.
4) Abolirea politicii de partid. Partidele politice sunt nerelevante, intr-un system meritocratic. Parlamentul va fi populat, in intregime, cu ministri meritocratici independenti, fara afiliatii politice (in afara de angajarea meritocratica).
5) Fiecare ministru independent este ales pe baza meritului in domeniul sau de expertiza. Astfel, Cancelarul Trezoreriei este ales dintre economisti profesionisti (si va fi ales numai de economisti). Secretarul de Stat al Sanatatii va fi cineva care lucreaza in domeniul medical (si este ales numai de profesionisti din domeniul medicine); Secretarul Apararii va fi cineva din fortele armate; Secretarul de Externe, un diplomat din Serviciul de Externe; Secretarul de Stat pentru Educatie, cineva care lucreaza ca professor/director de scoala/lector. In alte cuvinte, ministrii din Camera Comunelor nu vor reprezenta un partid politic sau o constituenta geografica, ci un anumit domeniu de activitate in care au experienta, expertiza si merit ce pot fi demonstrate iar constituentii/cei ce vor vota vor fi oameni din acelasi domeniu, care pot decide in mod pertinent, in privinta competentei lor.
6) Primul Ministru va fi ales de si dintre ministri. La fiecare cinci ani va fi o alegere generala, in care fiecare ministru trebuie sa caute sa fie sustinut de cei care l-au votat sau va fi inlocuit.
7) Abolirea Cabinetului Resposibilitatii Colective. Principiul ca oamenii trebuie sa promoveze puncte de vedere cu care personal nu sunt de accord este absurd si ipso facto, deonoreaza politicienii. De ce n-au demisionat daca nu sunt de acord cu o anume politica? Cum pot ei apara o pozitie in care ei insisi nu cred? Daca ei suport in public, o decizie pe care in particular o resping, sunt ipocriti.
8) Critici ale politicii guvernului vor fi asigurate de anumite comitete de ministri. Comitete speciale compuse din oameni de stiinta si filozofi pot fi de asemenea folosite, in acest scop, data fiind gandirea critica si expertiza lor in a discuta ipoteze. Comitete de artisi, antreprenori si designeri pot fi de asemenea folosite. Grupurilor de presiune li se va da o mare importanta, deoarece meritocratia e deschisa cercetarii atente.
9) Abolirea politicii “moralizatoare” (ce-i “bun”, ce-i “rau” – politica de principiu) in favoarea metodei stiintifice (ce merge si ce nu merge – politica pragmatismului).
10) Sa mareasca taxa pe mostenire la 100%. Nimeni nu trebuie sa aiba dreptul postum de a transfera un avantaj unei alte persone, la alegere. Statul trebuie sa ia in posesie toate bunurile decedatului si trebuie sa le reinvesteasca in bunul public, in special in educatie.
11) Educatia este baza meritului si trebuie sa i se acorde cea mai mare importanta, in statul meritocratic. Sistemul de educatie curent este un faliment demonstrabil si trebuie revizuit, in toate aspectele. Sistemul nostru de educatie este destinat sa produca cumparatori (aceasta fiind ceea ce este cerut de democratiile capitaliste, pentru a-si sustine modelul economic). Adevarata educatie este contrara cumparaturilor. Ea elibereaza mintea si nu cartea de credit.
12) Sa promoveze ideile cele mai radicale, gandirea libera, filozofii cu minti independente ca Nietzsche, Baudrillard, Rousseau, Diogene, Camus, Situationist International.
13) Sa ofere familiei, alternative in comunitate (bazate de exemplu, pe modelul Kibbutz-ului), astfel incat, daca familia esuaza, se poate avea grija de membrii ei intr-un mod diferit, intr-un mediu constructiv si productiv, cu bunastare psihologica si educationala.
Meritocratia vede oamenii ca indivizi, nu ca resurse. Se straduieste sa ofere un maximum de libertate, obtinut prin cresterea unor indivizi sanatosi, bine educati si cu stabilitate psihologica. Un guvern meritocaratic nu ia in consideratie sexul, religia, nationalitatea, statutul social, numele de familie sau relatiile. Numai aptitudinile conteaza.
Meritocratia ofera posturile cele mai inalte numai celor mai dotati profesionisti, in functie de recunoastea lor de catre colegi. Banii sau statutul social nu pot cumpara posture. Statul meritocratic suporta pe oricine in cautarea adevaratelor aptitudini pe care le detine si de care poate benificia personal dar si societatea poate beneficia. Un guvern bun asigura poporul cu tot ce are nevoie, pentru a pune bazle unei vieti implinite.
Scopul Statului este de a produce oameni perfectil liberi, independenti, autonomi, cu creativitate personala, merituosi, oameni ale caror aptitudini au fost maximalizate, oameni care lisi construiesc, in mod libe, propria identitate, in functie de natura si personalitatea proprie.
Cele 3 milioane de americani de la varf (1%) detin 33% din averea nationala – de 32 de ori mai mult decat ratia lor justa. (Dupa unele estimari, ceea ce acesti oameni detin ajunge la 42% si continua sa creasca.)
Cele 150 de milioane de americani de la baza societatii (50%) detin 3% din averea nationala – de 16 ori mai putin decat ratia lor justa.
Urmatoarele 149 milioane de americani (49%) detin 64% din averea nationala – de 0,3 mai mult decat ratia lor justa.
Cu alte cuvinte, 1% au din belsug, 49% o duc ceva mai bine decat trebuie iar 50% traiesc in iad. Unde este revolutia? Cum pot ei trata jumated din populatie, de tot rahatul, ca sa admita celor 1% sa traiasca la fel ca regii? De ce cei 50% tolereaza asta? Pentru ca cei 49% sunt complicii elitei de 1%.
Imaginati-va viata ce o cursa de 100 m. 49% din oameni pornesc de la linie, mai mult sau mai putin dar 1% au 32 m avantaj. Cursa lor de 100 m se reduce la numai 68 m! In ceea ce-i priveste pe cei 50%, acestia sunt 16 m in urma liniei de pornire. Ei trebuie sa alerge 16 m, inainte de a intra in cursa. (Multi nu ajung asa de departe: nici macar nu pornesc.) Intrebati-va ceva foarte simplu – cine va castiga cursa aceasta si cine va pierde. Exista vre-un dubiu? Cursa este aranjata, de la bun inceput. 1% vor castiga sigur, 50% vor pierde, cu siguranta. In ceea ce-i priveste pe cei 49%, ei trebuie sa bata orice record mondial care se poate imagina, sa invinga pe cei 1%, cu sanse de 1 la million. Intelegeti toate acestea? Atunci, de ce luati parte in cursa? Nu a venit timpul pentru o noua cursa, in care toata lumea se aliniaza, la aceeasi linie de pornire?
Meritocratia se bazeaza pe absoluta distrugere a acestei curse aranjate a vietii, prin introducerea taxei de 100% pe mostenire, adica un avantaj coplesitor nu mai poate fi transmis de parintii bogati, copiilor lor. Toti copii, indiferent de averea parintilor, trebuie sa inceapa de la aceeasi linie de pornire, ca toata lumea. Nici un parinte nu poate aranja cursa. Cei 1% nu mai pot dicta rezultatul cursei.
Taxa pe mostenire nu are de-a face cu cresterea venitului. Nu conteaza daca cineva isi cheltuieste toti banii si Statul nu mai primeste nimic.
Taxa de mostenire are doar scopul de a distrugea averea dinastica a celor 1% de la varf, astfel incat acestia sa nu mai poata conduce lumea. In sfarsit, toti ceilalti vor avea o sansa. Taxa pe mostenire este un mechanism pentru a reporni lumea, in mod continuu, astfel incat niciodata sa nu mai existe elite ereditare, inradacinate (cum ar fi familia regala din Marea Britanie).
Meritocratia este uimitor de simpla si nu necesita dezbateri elaborate. Consta in a lua masurile necesare pentru asigurarea unei curse a vietii care sa decurga in mod just, fara nici o posibilitate de aranjament, astfel incat castigatorii sunt cei care si-au catigat victoria prin realizari glorioase, care ilumineazea umanitatea, in locul unei victorii oferite unora care au doar avantajul de a fi nascuti in privilegiu.
Masurile potrivite – cum ar fi taxa de 100% pe mostenire – pot fi foarte controversate dar aceasta se intampla din cauza egoismului si privilegiului care sunt inradacinate adanc in mintile oamenilor, pentru ca majoritatii oamenilor le-ar placea sa aranjeze sistemul, in favoarea lor. Este motivul cel mai important pentru care Vechea Ordine Mondiala a durat atat de mult; ei fac, pur si simplu, ceea ce o familie de rand viseaza sa faca.
Pentru a implementa meritocratia, comportamentul uman trebuie revolutionat. Inseamna ca, in final oamenii trebuie sa puna vointa generala, mai presus de vointa personala, comunitatea mai presus de propriile dorinte egoiste. Istoria a dovedit ca oamenii ar face orice, ca sa-si asigure avantajele personale. Vor minti, insela, fura, omori, exploata, vor face alti oameni sclavi, vor manipula, excroca si vor conspira, ca sa fie buricul pamantului. Si uitati-va doar la lumea pe care aceste fapte au creat-o.
Meritocratia se concentreaza pe realizari, creativitate, celebrarea spiritului uman si explorarea si maximalizarea potentialului uman. Nu are nimic de-a face cu cumparaturile, recompensarea de moment, sa ai mai mult decat vecinul, statutul social fals, sau sa fii Regele Sobolan, in cursa de sobolani a capitalismului materialist. Nu are legatura nici cu ingenunchiatul, in fata lui “Dumnezeu”.
Meritocratia se axeaza pe excelenta umana, nu avere. Cei super bogati nu vor avea loc intr-o natiune meritocratica, deoarece averea lor reprezinta un atac imminent la oportunitatea egala. Cei mai merituosi vor fi recompensati excellent dar niciodata pana la nivelul care i-ar transforma intr-o alta specie, asa cum sunt super bogatii. Meritocratia reprezinta durmul catre divinitate, nu acumularea obsessiva de bogatii si proprietati. Capitolul sumbru din istoria umana, a oamenilor lacomi, continuu ravnind la mai mult aur va lua sfarsit. Noul aur va fi rasa umana insasi, transformandu-se din metal comun, in Dumnezeu.
Meritocratia nu este altceva decat incercarea rationala de a elimina toate caile pe care oamenii urmaresc sa le foloseasca, sa aranjeze sistemul in favoarea lor, fara sa ia in consideratie aptitudinile. Aptitudinea nu se dezvolta de una singura. Trebuie protejata si crescuta si cel mai mare inamic al ei este privilegiul.
Nimeni nu poate condamna meritul, in mod rational si nimeni nu poate condamna, in mod rational, o distribuire mai echitabila, a bogatiei. Solutia noastra constituie imbunatatirea logica, inevitabila si dialectica a democratiei din piata libera, capitalista, pentru a servi poporul si nu elita. Capitalismul social meritocratic pune poporul la conducere si pe cei mai buni experti, in pozitii de putere. Nimeni – fie individ sau corporatie – nu va fi vre-odata lasat sa devina puternic si bogat. Elite privilegiate si familii dinastice nu vor mai fi lasate sa se dezvolte. Oportunitatile egale si educatia reprezinta baza imuabila a meritocratiei.
Stalpii meritocratiei sunt: egalitatea oportunitatilor, egalitatea in fata legii si drepturile egale dar nu egalitatea rezutatelor (care reprezinta o variabila in functie de talent/aptitudini, creativitate si munca asidua).
O societate a privilegiului reprezinta o incalcare fundamental a celor trei stalp ai egalitatii. Nu poti avea oportunitati egale, intr-un sistem falsificat, in care cei privilegiati au aranjat ca ei sa benficieze de fiecare avantaj. Nu poti avea egalitate in fata legii, daca elita priviegiata poate sa cumpere legea si sa o foloseasca, pentru beneficiu personal. Nu poti avea drepturi egale daca esti un cetatean de clasa a doua, intr-o societate pe doua nivele – ceea ce exista atunci cand oamenii se impart intre privilegiati si neprivilegiati. Elita reprezinta nivelul de sus, prima clasa de cetateni. Cuvantul “egalitate” este o obscenitate, in gura lor si cu toate acestea, politicieni bogati, niciodata nu obosesc spunandu-ne ca toti suntem egali si ca suntem impreuna, in aceasta situatie. Ce gluma scarboasa si este incredibil ca noi continuam sa fim prinsi de gluma aceasta, in loc sa ne debarasam de acesti clofni ipocriti. Nimeni nu trebuie sa foloseasca cuvantul “egalitate”, decat daca, in mod vizibil, creaza un sistem care chiar o promoveaza, intr-un mod seminificativ. Meritocratia se angajeaza, din plin, sa puna bazele celor trei stalpi ai egalitatii. Numai de la aceasta platforma a egalitatii, orice rezultate devin juste si morale – pentru ca sunt produsul diferentelor de merit si nimic altceva.
Fiecare persoana nascuta in aceasta lume trebuie sa stie ca orice usa le este deschisa, daca au aptitudini si muncesc indeajuns, ca sa se realizeze. Nu vor mai exista cortine invizibile, trase peste lumea care permite accessul celor privilegiati si respinge pe toti ceilalti.
Nu va faceti iluzii – daca nu sunteti nascuti in privilegiu, in lumea aceasta, nu sunteti egali, in fata legii, nu aveti drepturi egale si nici oportunitati egale. Sunteti perdanti in jocul aranjat, impotriva dumneavoasta, de la bun inceput si numai o persoana traind in rea credinta sau cu o constiinta falsa va continua sa se prinda intr-un joc, in care doar ceilalti au garantia succesului. Cum va puteti considera liberi, cand stiti ca altii au manipulat lumea, sa fie in avantajul lor? In ce consta “libertatea” dumneavoastra? – in a fi luat de prost, de fraier, de marioneta?
Daca sunteti o persoana cat de cat de calitate, trebuie sa pretindeti sfarsitul acestui joc si crearea unuia nou, cu un set de reguli care sa va dea aceleasi sanse de castig, ca tuturor celorlalti. Nu mai pot exista jucatori privilegiati, pentru care regulile au fost special concepute.
Nu votati pentru sau nu mai sustineti un partid politic, daca nu se angajeaza sa va ofere sanse egale, in jocul vietii. Retorica nu este de ajuns. Politicienii occidentali continuu palavragesc despre virtutile libertatii si democratiei si pretind ca toti suntem egali. In realitate, avem doar libertatea de a ne prosti si idiocratia iar realitatea “egalitatii” este ca toti suntem egali dar unii sunt “mai egali” decat altii, adica nu suntem toti egali.
Este o crima sa accepti minciunile si ipocrizia elitei privilegiate. Este de neacceptat. Este o insulta la adresa dumneavoasta. Va transforma intr-un sclav si un bufon. Orice fiinta umana care se respecta si care devine constienta ca exista o elita privilegiata din care nu face parte si care conduce lumea, pentru interesele ei personale, TREBUIE sa riposteze. Pur si simplu, nu poti tolera nici un sistem care este aranjat, impotriva ta.
Multi cred ca meritocratia e ceva vag dar nu poate fi mai simpla. Ceea ce face de la bun inceput este sa ia dreptul orcui peste 18 ani, de a vota. Oamenii nu mai au un vot automatic. In schimb, se stabilesste un nou sistem de votare, in care omenii au dreptul la voturi multiple, in subiecte pentru care au aptitudini si cunoastere demonstrabile. In loc sa votezi pentru un politician din zona ta geografica, votezi pentru experti din domeniile tale de expertiza. Astfel, spre exemplu, daca ai o diploma in economie, poti vota pentru oamenii care pot conduce economia. Cei care nu au diplome in economies sau nu lucreaza in domeniu sau nu pot demonstra nici un fel de expertiza in economie nu au dreptul de a vota in domeniu. Daca vrei sa votezi, califica-te (examene cetatenesti se vor tine in toate domeniile majore de activitate; nu vor fi atat de avansate ca examenele de diploma dar vor permite cetatenilor sa demonstreze ca detin o cunoastere profunda a domeniului). Altfel, vei fi considerat nestiutor in domeniu, deci ar fi absurd sa ai dreptul de a vota pentru un subiect despre care nu stii nimic. Poti avea atatea voturi cate arii de merit evident detii. Daca nu ai merite, nu poti vota si nu poti primi voturi.
Intr-o meritocratie, politica bazata pe constituente geografice si partide politice dispare. Toti oamenii care vor fi alesi sunt independent. Sarcinile lor sunt restranse pe propriile lor arii de merit. Singura restrictie care se aplica la politica pe care o practica consta in faptul ca politica lor trebuie sa fie consecventa cu Constitutia Meritocratica. De exemplu, daca economisti sunt alesi pentru a garanta ca economia este condusa pentru binele pietei commune si pentru a garanta ca nici un cartel ori elita nu se poate forma, orice politica a lor care contravine Constitutiei va fi anulata si Curtea Suprema Meritocratica ii va concedia. Noi alegeri se vor tine, pentru a gasi un nou grup de economisti care sa conduca economia, pe principiu meritocratic.
Acesta este un sistem simplu. Duce la abolirea politicii pe care o cunoastem la ora actuala (si o induram). Pune meritul la baza noii politici.
Aceasta este o taxa pe care nu o platesti niciodata, pentru ca trebuie sa fii mort ca sa ti se aplice. Nu e acasta taxa perfecta? VIATA ESTE PLATITA PRIN MOARTE, CE POATE FI MAI SIMPLU? CE POATE FI MAI JUST? CE POATE FI MAI MERITOCRATIC? SFARSITUL ELITELOR DINASTICE, AL MONARHILOR, AL NOBILILOR, AL ARISTOCRATIEI, AL SOCIETATILOR CU CIRCUIT INCHIS, AL VECHII ORDINI MONDIALE. TOTI BANII SE REINVESTESC IN CEI VII, IN TOATE FAMILIILE, NU NUMAI INTR-UNELE.
Comunismul a esuat in 1989 si capitalistii democrati au proclamat atunci, ca nu exista nici o alta alternative a sistemului.
Ei au pronuntat “Sfarsitul istoriei”, ca, de exemplu, nu vor mai exista conflicte majore: toate natiunile vor adopta democratia capitalista si ca asa va fi pana la sfarsitul lumii. Dar EXISTA o alternativa – sistemul politic dialectic al MERITOCRATIEI.
E timpul sa fim realisti. E timpul sa fim seriosi. La naiba cu DEMOCRATIA! Obama a fost ultima speranta a democratiei si el a esuat, in mod lamentabil. El a fost un tip din exterior care s-a comportat exact ca unul din interior. Asa a fost intotdeauna. Daca vrei o societate noua, trebuie sa intelegi ceva extrem de simplu – ideologia principala, “sistemul” curent trebuie daramat de la temelii. Este timpul pentru un sistem nou, dialectic, de continua perfectionare – Meritocratia – care se modeleaza de la sine, prin cel mai de success instrument creat vre-odata de umanitate: metoda stiintifica.
Meritocratia se bazeaza pe aplicarea expertizei, metodei si evidentei, in politica. Urmareste sa se debaraseze de idologie si retorica si sa aplice, in schimb, ipoteze, experimente, colectarea de date si evidenta. Fiecare aspect al societatii poate fi dus la perfectie, prin repetate iteratii ale metodei dialectice de teza, antiteza si sinteza. Nu mai este nevoie de cuvantari pline de abur caldut si de morala politicienilor. Acum vom avea teorii avansate de experti din diferite domenii si aceste teorii vor fi testate si perfectate, fara incetare – la fel ca in stiinta, adevarata comoara a omenirii.
Cel mai rapid mod de a face oamenii sa inteleaga meritocratia este sa le dai de exmplu Star Trek. Aceasta visiune a viitorului se bazeaza pe o meritocratie tehnocratica. Nu exista nici o elita bogata, in Star Trek. De fapt, nu exista bani. Nu exista o cultura a celebritatii si nici un fel de credinte religioase fanatice de felul stapan-sclav. Nimeni nu sta in genunchi, terorizat de Dumnezeu (orice Dumnezeu care inspira teroare nu este Dumnezeu!) Toti cei carora le place Star Trek trebuie sa fie meritocratici (si asta spune foarte mult despre tine daca iti place sau nu Star Trek).
Poti crede in mod serios, ca cinci sute de ani de acum incolo, umanitatea inca va opera in modul democratiei capitaliste, cu 1% controland aproape jumatate din finantele mondiale? Democratia capitalista VA FI inlocuita. Singura intrebare este ce o va inlocui? Solutia nu consta in democratie. Democratia a esuat definitiv si irevocabil. Capitalismulm de piata libera a esuat definitiv si irevocabil.
Democratia capitalista nu ne va duce in viitor, cu siguranta. A dus la prezenta catastrofa a celor 99% impotriva celor 1%. Comunismul nu ne va ajuta. Islamul nu ne va ajuta. Anarhia nu ne va ajuta. Ce mai ramane? Exista doar o varianta viabila – Meritocratia, sistemul politic al humanitatii rationale, avansate, a Iluminarii, a viitorului.
Daca capitalismul si democratia au esuat – asa cum au facut-o, in mod evident – nu exista nici un motiv pentru a nu fi inlocuite. Oricine nu intelegere ce inseaman esecul va continua sa esueze. Nu are sens apelul la noi reforme, pe bazele unui sistem care a esuat. Sistemul s-a dovedit putred in esenta. Sistemul trebuie schimbat in totalitate. Nu se pot accepta jumatati de masura.
Meritocratia este raspunsul. Meritocratia inseamna a lua toti pasii necesari din punct de vedere logic, rational, iluminat, pentru a termina cu privilegiul si pentru a crea oportunitati egale, pentru fiecare. Meritocratia nu este, totusi, o ideologie a egalitatii. Meritocratia spune ca toata lumea trebuie sa se alinieze la aceeasi linie de pornire si sa primeasca oprtunitati egale, pentru a castiga dar ca dintre toti cei care participa in cursa, unii – cei mai dotati – vor fi victoriosi. Ei vor fi oamenii care vor conduce lumea dar o vor guverna in interesul toturor, nu in interes personal. Ei vor fi in totalitate devotati serviciului public si nu serviciului propriilor interese (spre deosebire de conducatorii capitalisti din present a caror principal obiectiv este sa-si umple propriile buzunare).
Staul si religia trebuie separate. Fiecare are o relatie personala cu Dumnezeu si nimeni nu are nevoie sa fie boscorodit de “religii” de stat, care sa-l tina legat cu reguli si dogme. Nu mai pot exista scoli de “credinta religioasa” si ideologii absurde cum ar fie Creationismul vor fi considerate prostesti si nesanatoase, la fel ca si credinta ca Pamantul e drept si nu rotund.
Marile evenimente ale istoriei au originat, de obicei, in intalniri in spatele usilor inchise, la care nu am avut nici un fel de acces. Dezbateri publice incep, de obicei, cu gendele private ale celor puternici care vor sa ne faca pe noi ceilalti, sa ne conformam la ceea ce vor ei. Nu ar fi bine pentru noi sa aflam adevarul, nu-I asa? Nu ar fi bine ca toate sedintele de consiliu ale lui Goldman Sachs sa fie televizate, nu-i asa? Puterea, manipularea si agenda profitului cer confidentialitate stricta.
Structura elitista, ascunsa si de piramida cabalistica a societatii a esuat. Toata averea si puterea este in mainile monstrilor care stau la varf. Ei se ascund in comunitati luxurioase, inchise, unde nu trebuie sa se amestece cu restul lumii. Ne dispretuiesc. Ei cred ca suntem prosti, murdari, lipsiti de aptitudini, ca nu avem nici un rost, ca suntem buni numai sa ne plecam in fata lor si sa ii servim, sa le facem toate toanele. Dar de fapt ei sunt parazitii.
Noi facem toata munca iar ei iau toti banii. Daca baza piramidei creste picioare si o ia la fuga, varful se darama. Impotriveste-te si spune Vechii Oranduiri Mondiale, cuvantul de care se teme cel mai mult: “NU”!
Lumea ar trebui sa fie construita pentru optimizarea individului prin educatie. Intreaga lume ar trebui sa fie o academie care sa produca indivizi liberi, independenti, capabili sa se autodefineasca, sa se autocreeze, sa fie autonomi, aventurosi si creativi. Aceasta este doctrina libertatii positive. Omenire autonoma. Hiperoameni, Supermen si Superwomen. Crearea unei economii spirituale, o economie a mintii, a ideilor, artei, creativitatii si performantei.
Taxa pe succesiune de 100% va asigura ca liderii societatii nu poata stabili familii dinastice sau sa creeze sisteme de privilegiu pentru ei insisi, pentru rudele si cunostintele lor. Niciodata nu va mai exista o clasa a elitei superbogate. Aceasta vi fi litera de lege si se va aplica prin taxa pe succesiune de 100%, pe toate proprietatile private: la moarte, toate bunurile sunt mostenite de Piata Comuna – “Banca Poporului” – si redistribuite poporului (majoritatea banilor se vor investi in educatie). Cum stocarea bogatiei nu are nici un sens, cei mai bogati membri ai societatii, fara indoiala, isi vor cheltui banii si acestia vor circula continuu, in economie. Astfel, banii vor fi intotdeauna la dispozitia poporului si a economiei, in loc sa fie opriti din circulatie si folositi pentru a crea vaste, permanente proprietati, pentru elita.
Taxa pe succesiune de 100% este masura de care elita se teme, cel mai mult. In mod ciudat, chiar si oameni obisnuiti se tem de ea, desi au doar putine posesiuni pe care sa le poata lasa mostenire. De ce oameni fara posesiuni se tem de taxa pe mostenire? – pentru ca elita i-a spalat pe creier si i-a facut sa se teama de ea! Este etichetata ca politica comunista, ca Statul “diabolic” intervenind in viata oamenilor. Cine spune asta? – elita! De ce? Pentru ca taxa pe succesiune de 100% ii distruge odata pentru totdeauna. Duce la sfarsit Vechea Oranduire a familiilor elitei dinastice. Duce la sfarsitul clasei superbogate. Duce la sfarsitul societatii duale a privilegiului.
Taxa pe mostenire nu este nici macar ceva de domeniul vietii – pentru ca trebuie sa fii mort ca sa ti se aplice. Ce persoan decenta, morala ar fi impotriva sa-si lase surplusul de avere Pietei Comune, pentru educatie si pentru binele poporului? Numai oameni nebuni si egoisti ar opune taxe pe succesiune de 100%. Aceasta taxa este cea care va defini Noua Societate. Cu o singura lovitura, schimba TOTUL.
Familia Rothschild, toti monarhii, nobilii, aristocratii, elitele superbogate vor fi inlaturate de pe scena, de taxa pe succesiune de 100% si totusi, tot ce auzim sunt vaicareli de la oameni care se plang ca nu vor putea sa mosteneasca o casa parinteasca. La asta a ajuns sa se reduca omenirea – la clasa detinatoare de proprietati, determinata sa mosteneasca proprietati pentru care n-a facut nimic sa le merite? Cum putem deosebi acesti oameni de profitorii care castiga de pe urma muncii si sudorii altora?
Ei bine, hai sa ne intoarcem la vechiul slogan anarchist: TOATE PROPRIETATILE SUNT HOTII. Trebuie sa distrugem aceasta obsesie cu proprietatea si idea de a fi proprietar. Intreaga noastra lume a fost facuta tandari, de catre nicovala proprietatii private. Aceasta este esenta guvernarii elitei.
Taxa pe succesiune de 100% este, in intregime, pentru terminarea guvernarii elitelor privilegiate, printr-o modalitae pasnica, legala, justa care restituie poporului, averea furata de catre elite.
In mod natural, taxa pe succesiune de 100% nu afecteaza numai elita. Fiecare cuplu care are in proprietate o casa se va confrunta cu ea. Pentru unii oameni aceasta este o idee infricosatoare. Are statul dreptul de a da oamenii afara din casa? Cineva ne-a intrabat:
“Nu pot gasi un raspuns clar la urmatoarea problema. Ei bine, am niste sugestii dar nu sunt SIGUR ca am raspunsurile potrivite.
Taxa pe succesiune de 100% inseamna ca vaduva si copii pierd dreptul sa mosteneasca casa si proprietatea imobiliara in care locuiesc.
Sa ne imaginam ca nu sunt inca falanstere sau comunitati similare. (Si cei care pun aceste intrebari n-au nici o idee ca asemenea posibilitati exista.)
Care sunt optiunile?
Li se da, in schimb, sansa sa inchirieze casa, cu statul ca proprietar?
Ce se intampla daca casa este atat de scumpa incat ei nici nu pot plati chiria? Vor fi fortati sa accepte o casa mai ieftina, altundeva?
Ce se intampla daca refuza sa se mute? Vor fi evacuati sau arestati sau mutati cu forta la noua lor locuinta repartizata?
Vor fi toate locuintele luxoase demolate, treptat, avand in vedere ca ca nimeni nu va mai fi atat de bogat sa-si permita sa traiasca in ele?”
In mod legal, casatoria e privita ca o decizie luata de doi omeni, ca sa devina o singura entitate si aranjamentul ei poate fi terminat numai prin divort sau prin moarte. Intr-o hotarare de divort, jumatate din bunuri revin fiecarei parti. In cazul mortii unuia dintre parteneri, aceasta poate fi privita ca un divort tehnic, in care statul inlocuieste decedatul, ca partener. De aceea, statul achizitioneaza jumatate din totalul bunurilor, la moartea primului partener si cealalta jumatate, cand al doilea partener moare. Daca amandoi mor in acelasi timp, statul achizitioneaza tot.
“Taxa pe succesiune de 100% inseamna ca vaduva si copii pierd dreptul de a mosteni casa si proprietatea imobiliara in care traiesc.”
Nu, statul doar achizitioneaza 100% din bunurile decedatului, care reprezinta 50% din totalul bunurilor. Altfel, cealalta persoana din casnicie ar fi fost tratata ca o anexa a celuilalt partener. Cand moartea dizolva o casatorie, supravietuitorul nu este supus taxei pe succesiune, pe partea lui de bunuri (desi va fi la moartea sa, bineinteles). Li se da jumatate din bunuri, prin drept legal, nu pentru ca “mostenesc” ceva. Jumatate din bunuri au fost intotdeauna ale lui, prin definitia legala a casatoriei. Statul nu are drept la aceste bunuri, pana la moartea acestuia.
In cazul mortii parintilor cu copii minori, statul devine tutorele legal al copiilor (desi va putea, desigur, sa delege acest rol, rudelor copiilor).
In general, statul nu va lua nici un fel de masuri autoritare.
“Li se da sansa sa inchirieze, in schimb, casa, cu statul ca proprietar?”
Statul va detine jumatate din casa, astfel incat partenerul in viata va trebui fie sa vanda jumatatea lui si sa se mute altundeva, sa cumpere cealalata jumatate de la stat sau sa plateasca chirie statului, la pretul pietei.
“Ce se intampla daca casa este atat de scumpa, incat ei nici macar nu pot plati chiria? Vor fi fortati sa accepte o casa mai ieftina, altundeva?”
Fiecaruia, in asemenea circumstante, li se va da o perioada de gratie, in care sa isi rezolve afacerile. Sase luni suna just. Apoi, statul va lua, intr-adevar, in posesie, jumatate din bunuri si va plati celuilalt partener, la valoarea pietei, pentru jumatatea lui. Partenerul si orice copii rezultati din casnicie vor trebui, atunci, sa-si gaseasca o noua locuinta, pe care si-o pot permite – asa cum ar fi facut si daca nu ar fi putut plati un imprumut pe casa si casa lor ar fi fost sechestrata.
Desigur, statul va oferi locuinte de urgenta, daca va fi nevoie.
“Ce se intampla daca refuza sa se mute? Vor fi evacuate, arestati sau mutate cu forta la noua lor locuinta repartizata?”
Acelasi process se va aplica, asa cum se aplica in momentul in care oamenii nu isi pot permite o locuinta, cu exceptia ca statul inlocuieste firma care face imprumutul pentru plata casei si care cauta sa-si protejeze investitia.
“Toate casele luxoase vor fi demolate, treptat, atata timp cat nimeni nu va mai fi atat de bogat incat sa-si permita sa locuiasca in ele?”
Nu, de loc. Ele pot fi folosite de catre stat, pentru tot felul de scopuri folositoare. Nu incercam sa eliminam luxul. De fapt, vrem ca toti sa aiba mai mult lux in viata lor, printr-o distribuire mai justa, a averilor.
De ce le-ati permite celor 1% sa controleze 33-42% din bogatiile lumii? Sunteti cei mai mari fraieri care au existat vre-odata? Cum poti avea orice sansa rezonabila, in viata, dace 1% dintre oameni s-au coalizat pentru a acapara o jumatate din resursele unei natiuni, pentru ei insisi? Toate aceste resurse nu iti sunt accesibile si de fapt, sunt dirijate, pentru a perpetua bogatia si puterea celor 1%, de exemplu sunt folosite ca o arma active, impotriva ta.
Elitei nu-I pasa de tine. Nu are nici un interes in bunastarea ta. Ei nu vor ca tu sa ai success. Ei vor ca nimeni, de nicaieri, sa nu le atace hegemonia. Ei au folosit religii ca Iudaismul, Crestinismul si Islamul, pentru a pune popoarele in sclavie, sa le tina in teroare si ingenuncheate. Cum altfel poti concepe iadul, daca nu ca o tactica terorista de a ingrozi oameni superstitiosi si needucati, pentru a-i supune? Islamul inseamna supunere. Ca sa fii musulman, trebuie sa te declari sclav al lui Dumnezeu. Ce fel de persoana bolnava mintal isi imagineaza ca Dumnezeu e un stapan de sclavi sau ca el este interesat in a trimite oamenii in iad, in mod continuu? Dumnezeu reprezinta ratiune, bunastare si sanatate. El nu e nici un fel de psihopat de cea mai joasa speta care sa vrea ca oamenii sa se se plece in fata lui si sa fie, continuu, ingroziti de el. El nu le ordona tatilor sa-si omoare copiii, asa cum Iehova/Allah i-a ordonat lui Abraham. Oricine se pleaca in fata lui “Dumnezeu” e un sclav.
Este timpul ca umanitatea sa scape de Ere Sclavagismului - Era Abrahanismului. Iudeo-crestinismul merge mana in mana cu capitalismul democratic al pietei libere.
Noi suntem avocati ai libertatii de alegere dialectice. Noi ne opunem celor care folosesc banii ca pe o arma, pentru a-si avansa propriile interese si pentru a le distruge pe ale tuturor celorlalti. Parintii bogati nu cheltuiesc o avere, pentru a-si trimite copii la scoli si colegii de elita private, pentru ca sunt interesati in succesul TAU. Ei vor ca tu sa esuezi. Esti sortit sa esuezi. De aceea ai fost prin scoli jegoase si ai avut profesori de rahat. Esti material de fabrica.
Elita nu vrea un “gunoi” ca tine sa intre in competitie cu ei, asa ca aranjeaza intregul sistem, pentru a se asigura ca tu nu poti intra in competitie, NICIODATA. Chiar mai mult, ei reusesc sa te faca sa fii de acord ca esti un cetatean de clasa a doua. Ei bine, daca n-ai fi fost de acord, ai fi incercat sa-i inlaturi, pana acum, nu-i asa? Atata vreme cat nu faci nimic pentru a avansa cauza meritocratiei (care inseamna completa distrugere a tuturor sistemelor de privilegiu, in special educatia private, pentru elita bogata), atunci, in mod clar, sprijini elita si esti de acord cu ei, ca ei trebuie sa beneficieze de toate avantajele, in timp ce tu trebuie sa fii un cetatean de clasa a doua.
In concluzie, omenii sunt tratati de tot rahatul, pentru ca se lasa tratati ca atare. Daca n-ar permite asta, ar lupta. Ei nu lupta, deci sunt multumiti cu soarta lor. Que erat demonstrandum…
Ridica-te in picioare si incepe sa strigi cat poti de tare, de pe acoperisuri, despre meritocratie si despre singura masura care, cu siguranta, poate distruge elita bogata – taxa pe succesiune de 100%. Opreste jocurile aranjate, ale elitei. Termina cartelurile, monopolurile si oligopolurile. Opreste talharii aristocrati si cersetorii, escrocii si speculantii.
Meritocratia urmareste sa transforme politica in stiinta si sa aplice metode stiintifice, pentru a raspunde din ce in ce mai bine problemelor sociale, psihologice si politice. Bogatii dispretuiesc stiinta, pentru ca cei mai multi dintre ei nu au creier, pentru asa ceva. Stiinta nu este inclusa in “capitalul cultural”. Stiinta este subiectul adevaratului merit, pentru ca nimeni nu isi poate aranja drumul prin stiinta si conectiile privilegiate nu te pot duce departe, daca nu stii despre ce vorbesti. O societate tehnocratica condusa de oameni de stiinta, matematicieni, tehnologi si ingineri este un dezastru pentru elita.
De ce se teme elita, cel mai mult? – sa ii fie luate averile. Ce realizeaza taxa pe succesiune de 100%? Exact asta – completul si irevocabilul sfarsit al averilor dinastice.
Imagineaza-ti o lume in care bogatii au realizat ca isi vor pierde toti banii si proprietatile, la moarte, in favoarea Pietei Comune. Vor trebuie sa cheltuie, sa cheltuie si sa cheltuie. O suma uriasa de bani si proprietati vor fi pompate, in economie. Recesia se va transforma in crestere si, de data aceasta, nu vor mai fi explozii si caderi vertiginoase ciclice, ale economiei, pentru ca nu va mai fi nici un motiv pentru care bogatii sa incerce sa calce orice regula din carte, ca sa devina mai bogati, stiind ca toti banii lor, eventual, vor sfarsi pe Piata Comuna.
Lumea poate fi schimbata peste noapte – doar prin oprirea elitei bogate, de la misunea lor. Daca, intr-adevar, crezi in cei 99% versus cei 1%, atunci cere introducerea taxei care garanteaza victoria celor 99% - TAXA PE SUCCESIUNE DE 100%, baza meritocratiei. Oricine se opune taxei pe succesiune de 100% este un prieten al privilegiului si al elitei bogate. Oricine se opune taxei pe succesiune de 100% este un supporter al socieatatii duale, in care cei care pot lasa in urma averi sunt invingatorii si ceilalti sunt perdantii: cetateni permanenti de clasa a doua.
Merit sau privilegiu? Meritocratie sau democratie? Capitalism de piata libera sau capitalism social? E TIMPUL SA ALEGI.
Taxa pe succesiune de 100% poate fi combinata cu o anulare generala a datoriilor. Bogatii sunt creditorii si saracii sunt debitorii. Anularea datoriilor transfera, instantaneu, bogatia, de la elita, la oamenii de rand. Bogatii ne-au adus in starea asta de criza, asa ca, de ce sa nu plateasca?
Anularea datoriilor ar duce la caderea sistemului bancar si a bursei. Capitalismul va deveni falimentar. BUN!!! Atunci, statul va putea detine control asupra sectorului bancar, bursei si sectorului corporatiilor si va putea incepe implementarea capitalismului social. Fosta elita nu va mai avea nici o putere, avere, influenta sau voce. Nu e ceea ce toti ne dorim? De ce toate elitele au fost ajutate financiar, in 2008 si oamenii de rand au fost impovarati cu datorii imense, pe care sa le plateasca? De ce banci falimentare platesc bonusuri uriase, pe cheltuiala celor care platesc taxe?
Este timpul ca poporul sa isi ia destinul in propriile maini. Asta inseamna a avea curajul sa spui “Nu” elitei.
Cineva ne-a pus urmatoarele intrebari:
“Referitor la pozitia dumneavoastra, in privinta meritocratiei, cred, cu siguranta, ca cei mai competenti trebuie sa fie folositi pentru progresul lumii, in totalitate. As vrea sa stiu cum vor fi incurajati cei care se abtin de la a-si atinge potentialul maxim… Si care vor fi metodele de incurajare pentru cei care nu vor fi capabili sa isi atinga scopurile? In ultima instanta, cum puteti preveni, din punct de vedere psihologic, reaparitia principiilor Vechii Ordini Mondiale? Si vor fi acestea impotriva principiilor dumneavoastre morale?”
Aceste intrebari sunt toate raspunse de o societate bazata pe entelehie. Cand cetatenii sunt crescuti intr-o societate sanatoasa si nu una bolnava si constiinta lor este, in sfarsit, optimizata, totul se schimba. Cine ar vrea sa se retina de la a-si atinge potentialul maxim? Acest lucru este imposibil, intr-o societate constituita, in mod corespunzator. Entelehia reprezinta capacitatea de a-ti atinge potentialul maxim. Daca nu avem obsacole, cu siguranta, obtinem acest lucru. Toata lumea va fi capabila sa-si atinga scopurile sau sa stie ca singurul lucru care ar putea opri un individ, de la acest scop, ar fi doar un alt individ, cu un talent mai mare. Andy Murray este un mare jucator de tenis dar nu atat de mare ca Federer si Nadal. Murray nu se plange. Stie ca tot ceea ce poate face este sa-si faca datoria, cat mai bine. Poate nu isi poate implini propriile ambitii dar, in nici un caz, din cauza faptului ca nu se perfectioneaza. Este doar din cauza ca altii sunt mai talentati si asa e viata. Tot ceea ce putem cere este sa avem cele mai bune ocazii, ca sa ne autoperfectionam. Daca obtinem asta, nu mai avem de ce ne plange, daca altii sunt mai buni ca noi.
Ceea ce oamenii regreta, intotdeauna, cel mai mult, este ca nu au avut sansele necesare, nu ca nu s-au straduit indeajuns.
Si pentru a ne asigura ca Vechea Ordine Mondiala nu se va mai ridica, din nou, sistemul de valori care sta la baza Vechii Ordini Mondiale nu va mai esista, intr-o Republica Meritocratica, bazata pe entelehie. In America capitalista, comunismul nu a putut inflori niciodata. Mentalitatea care defineste comunismul este, pur si simplu, absenta la americani. Prin acelasi process, va veni un timp cand mentalitatea care sustine sistemul de valori al Vechii Ordimi Mondiale va lipsi, cu desavarsire. Va fi futil sa ai asemenea opinii si sistem de valori, pentru ca toate institutiile societatii vor fi constituite impotriva lor. Dupa un timp, ele vod deveni de neconceput.
Nietzsche a spus: “Scopul institutiilor – fie stiintifice, artistice, politice sau religioase – nu este niciodata acela de a produce si de a favoriza exemple exceptionale; institutiile sunt preocupate mai mult de idea de obisnuit, normal, mediocru.”
Trebuie sa cream o lume nietzscheana, bazata pe calitate si excelenta.
Nietzsche a mai spus: “Scopul omenirii nu este acela de a fi privita ca avansand spre realizarea unui stadiu definitiv, de perfectiune, ci prin exemplele ei cele mai nobile.”
De fapt, crearea unei societati perfecte merge mana in mana cu producerea celor mai rafinate specimene pe care umanitatea le-a cunoscut, vre-odata, adevaratii Supraoameni pe care i-a visat Nietzsche.
Aceasta este recompense care ne asteapta. O Societate a Divinitatii, o Comunitate a Zeilor. Cine ar indrazni sa ni se opuna?
Una din cele mai mari contributii la filozofia politica a fost cea a lui Jean-Jaques Rousseau care a aratat contrastul dintre “vointa particulara” si “vointa generala”. Ultima promoveaza interesele intregii comunitati, in timp ce prima permite unui grup particular sa prospere, spre dauna tuturor celorlati.
Idea elitelor, detasate de nevoile si interesele poporului si actionand numai pentru interesele lor personale, este o anatema. Multimea si meritocratia, conlucrand printr-o comunicare permanenta, pot asigura motorul care sa duca umanitatea, la urmatorul stadiu de evolutie. Oamenii trebuie sa munceasca impreuna, in parteneriat, cu guvernul. Ei nu trebuie sa fie receptori passivi ai ordinelor date de la un nivel inalt, de un guvern in slujba elitei. Cetatenii trebuie sa fie activi in formarea statului, contribuind, la fiecare nivel. Guvernul si poporul trebuie sa fie interconectate: nu trebuie sa existe posibilitatea unui guvern care sa nu reprezinte interesele poporului. Fiecare guvern pe care poporul nu il considera a reprezenta Vointa Generala a poporului este o tiranie, reflectand numai vointele particulare ale elitei.
Un guvern american de dreapta, intotdeauna, va micsora taxele (pentru a-i favoriza pe cei bogati), reduce regulamentele (pentru a favoriza corporatiile), reduce cheltuielile publice si dimensiunea statului (pentru a penalize pe cei saraci si deposedati), adica guverneaza in interesele constituentei republicane, nu in interesul tuturor. Cum poate cineva afirma ca aceasta este guvernare in interesul tuturor, cand executa, pe fata, o agenda ideologica care ajuta pe cei bogati si ataca pe cei saraci? Este, in mod transparent, un guvern care se conforma vointei particulare si nu Vointei Generale.
Gill Scot-Heron a spus faimoasa fraza: “Mandatat fundul meu.” Are perfecta dreptate. Nici un guvern democratic nu are, vre-odata, un mandat. A castiga o alegere este doar atat – o victorie in alegeri. Nu este un mandat. Cei care au votat pentru opozitie nu sunt, instantaneu, sustinatori ai partidului castigator, doar pentru ca a castigat. Ei sunt impotriva lui, asa cum au fost, intotdeauna. Toate guvernele sunt dictaturi alese. In marea Britanie este tipic pentru un partid de la guveranare sa se bucure de suportul a numai de la o cincime pana la un sfert din totalul electoratului. Pana la 80% din electorat nu a votat pentru acel partid dar trebuie sa ii indure “mandatul”!
Partidele politice de orice natura sunt exponente ale vointelor particulare si nu ale Vointei generale. Intrebarea politica centrala este daca poate exista ceva care sa reflecte, intr-adevar, Vointa Generala, intr-un mod systematic si transparent, pentru satisfactia tuturor.
Raspunsul este unul extraordinar. Politicienii conventionali sunt, prin definitie, inamicii Vointei Generale, atata vreme cat le pasa numai de interese sectionate si sa-si satisfaca proprii suporteri si sponsori. Deci, politicienii conventionali nu pot juca un rol in Noua Politica. Partidele politice trebuie abolite! Dar nu suntem de partea nici unui fel de anarhii, in lume. Mai degraba, ne intoarcem catre cea mai mare realizare din istoria omenirii, ca sa ne arate drumul intainte – stiinta.
In timp ce politica s-a tarat de la o criza si dezastru la urmatoarele, stiinta a produs triumf uimitor dupa triumf uimitor. Stiinta, nu politica ne-a adus lumea avansata, in care traim. Numai cei mai mari nebuni de pe pamant ar spune ca metoda politica de a rezolva problemele s-a dovedit benefica umanitatii.
Partidul Meritocratic urmareste sa inlocuiasca politica cu stiinta politica, adica cu o noua politica luindu-si lectiile si metodele, de la stiinta, emuland, astfel, cea mai stralucitoare nestemata a coroanei umane.
Noi cautam sa inlocuim politica cu stiinta politica, mai bine zis, cu o politica noua care isi invata lectiile si metodele, in mod stiintific, emuland, astfel, ce mai stralucitoare nestemata a coroanei umane.
Stiinta este caracterizata prin oameni destepti avansand ipoteze bine gandite si care sunt, apoi, testate de catre alti oameni destepti. Date si dovezi sunt colectate, pentru a se vedea cat de bine corespund ele, ipotezei. Ipoteza poate fi rafinata, prin lumina datelor si noi experimente. Daca ipoteza este neproductiva, este eliminata dar daca se dezvolta, atunci, eventual, primeste statutul de “teorie”. O teorie stiintifica nu este ceva speculativ si vag, asa cum cred multi, care nu sunt oameni de stiinta. A fost testata cu success, de nenumarate ori si e nevoie de ceva intr-adevar remarcabil, ca so o contrazica. Fizica newtoniana care a fost venerata, secole de-a randul, a fost inlocuita de fizica einsteiniana dar a fost, fara indoiala, fizica newtoniana cea care a fost folosita, pentru aselenizarea omului, adica pana intr-atat ne putem baza pe ea. Completarile lui Einstein, la legile lui Newton devin semnificative numai in situatii extreme, pe care nu se intalnim foarte des. Chiar si acum, ne bazam pe legile de miscare ale lui Newton.
Creationistii spun ca Evolutia darwiniana este doar o “teorie” – dar este una extrem de bine testata, una cu o enorma baza de dovezi. Darwinismul, ca si fizica newtoniana, va fi eventual inlocuit dar, inca, va pastra foarte multa validitate. Ceea ce e sigur este urmatoarea: creationismul abrahamist este o ipoteza nebuna, fara nici o dovada care sa-l sustina si cu un mare numar de dovezi care sa il respinga. Nici un om de stiinta nu va considera, vre-odata, creationismul o teorie – este doar o poveste. Este mit si nu stiinta. O mare problema, in lume, este ca cei cu o “gandire mitica” cred ca pot intra in disputa cu cei cu o “gandire stiintifica”. Cele doua tipuri de gandire nu au nimic, in comun. Oamenii de stiinta (cei cu gandire logica) nu au nimic decat repulsie pentru sugestia ca lumea a fost creata, in sase zile, de catre “Dumnezeu”, singura “dovada” fiind o carte antica, a evreilor, care afirma asta. “Revelatia” nu este fapt sau dovada. Nu este teorie. Nu poate fi testata. Nu poate fi nici verificata, nici falsificata (in termenii principiului de clasificare al lui Karl Popper). Este doar mit. Poate cineva sa “dovedeasca” ca zeii nu au trait, odata, pe varful muntelui Olimp? Sunt nenumarate povesti si nici una din ele nu va forma, vre-odata, baza vre-unei stiinte.
Creationistii sunt oameni cu gandire mitica, care nu inteleg stiinta. Atacurile lor, impotriva darwinismului, nu sunt mai mult decat atacuri facute de persone care se holbeaza la tine, aratandu-ti Cartea Genezei, cu degetul si spunand: “Hei, omule, nu stii sa citesti? Spune aici, ca Dumnezeu a facut lumea, in sase zile. Asta e!”
Povesti – Mythos – trebuie pastrate pentru scopuri de divertisment, nu pentru incercari de a intelege realitatea matematica, stiintifica si filozofica. Politicienii, ca si liderii religiosi, se invart ca titirezul, sa ne “vanda” mesajul lor. Nu avem nevoie de viziunea lor mitica, asupra lumii.
Nu exista partide politice, in stiinta. Disputele sunt rezolvate prin experimente, date concrete, matematica si logica, nu prin discursuri, retorica, povesti si ideologie. Oamenii de stiinta nu pot elimina alti oameni de stiinta, prin vot si sa-si avanseze agenda, in pofida evidentelor. Nici un om de stiinta nu rebuie sa pupe bebelusi si sa dea mana cu “omul de rand”, ca sa fie ales. Nu exista pozitii de partid, care sa fie nevoie sa fie aparate.
In Noua Politica, oamenii destepti vor propune ipoteze si acestea vor fi testate si evidenta va fi colectata. Evidenta va decide intre ipotezele in competitie si nu o dezbatere partizana, in Congresul plin de aere si ideologie fanatica. Evidenta si nu retorica este singurul mijloc de a testa politicile si ideile rivale, pentru a identifica pe cele mai de success.
Hegel este, in mod discutabil, cel mai ambitios filozof al tuturor timpurilor, cu intentia de a explica totul, inclusiv filozofiile trecute si intreaga istorie, intr-un sistem atotcuprinzator, de o extrordinara putere si grandoare.
El si-a propus sa demonstreze nimic mai mult decat evolutia cosmosului, inspirand veneratie și toata existenta evoluand catre constiinta de sine. De fapt, catre a deveni Dumnezeu.
Totul este pe o traiectorie verticala, catre cel mai inalt rezultat, cu putinta. Umanitatea, ca si orice altceva din univers este pe traiectoria catre divinitate, doar daca are putea intelege acest fapt incredibil.
Dumnezeu nu exista in afara universului, el este implinirea evolutiei universului. El nu este creatorul universului; el este creatia lui cea mai mare. El este opera suprema a artei cosmosului. El nu este dincolo de univers; el este universal si totusi mai mare dacat suma partilor lui. El transcende universul care i-a dat nastere. Ceea ce este creat isi poate asuma, atunci, rolul de adevarat creator, calauzind destinatia viitoare a existentei.
Existenta trece printr-un process de completare. Se straduieste sa atinga un tel precis: acela de maxima actualizare a potentialului ei original. A inceput ca, nimic mai mult decat, o posibilitate. Se “termina” atunci cand a atins zenitul realizarii posibilitatii.
Ca student, Hegel a fost captivat de filozofia lui Jean-Jaques Rousseau si de capodopera geniului german, Goethe.
Dialectica este motorul filozifiei lui Hegel. Desi este, de obicei, decrisa in termini de teza si antiteza – si acesta este, desigur, cel mai usor mod de a te gandi la ea – este, cumva, o notiune mult mai complexa de atat. Teza si antiteza sunt sunt, de obicei, considerate entitati diferite, independente dar Hegel trateaza antiteza ca pe ceva integrat in teza, parte din ea, adica teza contine propria ei antiteza. Hegel spune: “Totul este in opozitie. Nici in rai, nici pe pamant, nici in lumea mintii, nici in natura nu exista asa un abstract “ori/sau”, dupa cum intelegerea lui sustine. Tot ceea ce exista este concret, cu diferente si opozitii, in sine insusi.”
Termenii preferati ai lui Hegel, pentru procesul dialectic sunt: “Abstract”, “Negativ”, “Concret” (si uneori, “Imediat”, “Mediat”si “Concret”). Idea initiala (teza) este prea abstracta, prea teoretica. Dupa cum e testata, in realitate, cand devine subiect al incercarilor si erorii si experientei lumii adevarate, erorile si contradictiile, “negativele” devin aparente (adica antiteza din teza incepe sa se afirme). Odata ce negativele sunt, progresiv, luate in consideratie si rezolvate, abstractia initiala devine din ce in ce mai robusta si mai solida. In final, idea este concretizata, pe deplin.
Dialectica lui Hegel este similara metodei stiintifice in care o ipoteza initiala este testata experimental si rafinata, in mod continuu, pana cand predictiile ipotezei se potrivesc, exact, cu rezultatele experimentale, punct la care, ipoteza devine teorie. In termeni stiintifici, o teorie nu este un concept speculativ: este ceva atat de bine verificat, incat este, practic, o lege a stiintei, de neatacat.
Dialectica hegeliana este un process fluid. Evolutia universului ia forma spiralei cosmice, invartindu-se in jurul punctului de geneza si in acelasi timp, departandu-se de acel punct, din ce in ce mai mult.
Uneori, spirala se misca in sus (teza), uneori este contrazisa intern si se misca in directive opusa (antiteza) dar, intotdeauna, creste si evolueaza. Odata ce faza de antiteza se duce, se reconciliaza cu teza, pentru a forma o sinteza care, apoi, devine o noua teza care curge intr-o noua antiteza si asa mai departe.
Fiecare repetare a ciclului reprezinta o noua sinteza care este formata la un stadiu de evolutie superior, fata de cel precedent. Si astfel, continua, pana cand atinge punctual final, dialectic – Sinteza Finala, Punctul Omega.
In Noua Politica, oameni destepti vor propune ipoteze si acestea vor fi testate iar rezulatatele, colectate. Rezultatele vor decide intre ipotezele rivale, nu o dezbatere partizana, in Congresul plin de aer de balon si ideologie fanatica. Evidenta si nu retorica este singurul mod de testare al politicilor rivale si al ideilor, pentru a le identifica pe cele mai de success.
Fiecare cetatean va putea sa propuna ipoteze si sa le aiba tratate cu cea mai mare considerare. Cetateni destepti vor fi direct contribuitori la noua politica dialectica si nu recipienti pasivi ai politicilor trasate de Congres, dupa dezbateri, cu aer cald.
Nu avem nevoie de politicieni si de nici o dezbatere. Avem doar nevoie de ipoteze si evidenta.
Ia politica drogurilor, ca exemplu. Sunt cincizeci de state in SUA: cincizeci de ocazii de a incerca diferite abordari ale drogurilor. Potin avea abordarea de zero toleranta, decriminalizare, completa legalizare, etc., in state diferite. La sfarsitul unei perioade de zece ani, natiunea, pur si simplu, trebuie sa se uite la diferitele abordari studiate in diferite state si sa vada care a mers mai bine. Aceea devine, atunci, “cea mai buna practica” pentru a se aplica, pe tot teritoriul tarii. Vezi ce usor este. Nu se cer dezbateri emotionale, moralizare, opinii religioase. Tot ceea ce trebuie sunt date experimentale.
Evidenta inlocuieste retorica. Stiinta inlocuieste politica. Toate dezbaterile sunt rezolvate, pe baza evidentei. Toate disputele sunt transformate un ipoteze stiintifice rivale si testate. Nu este acesta singurul mod sensibil si rational, pentru a rezolva conflicte?
Tot aerul cald si ideologia sunt eliminate si inlocuite de stiinta echilibrata, calma. Nici un fel de politicieni nu sunt necesari, multumim: nu grupuri de presiune, nu lobby-isti, nu reportaje ale unei media isterizate.
Acest nou sistem inlatura toate parghiile puterii de la Vechea Ordine Mondiala si de la fanaticii politici si religiosi. Credintele irationale si propaganda pot fi acum provocate si testate, neincetat.
Intreaga lume va avea o metoda transparenta, sistematica, pentru a rezolva toate problemele. Lumea va deveni un laborator global, dedicat perfectionarii vietii umane si a societatii.
Plato a spus: “Am creat republica perfecta dar unde sunt oamenii perfecti?”
Metoda dialectica ii va aduce lui Plato, oamenii perfecti.
Substanta care lipsea, de la inceput, in politica, nu a fost alta decat o metoda neutra, cu care toate partile sa poata fi de acord – o metoda dialectica, stiintifica.
Suntem extreme de norocosi. Traim intr-o era de completare dialectica.
1945 – sfarsitul fascismului.
1989 – sfarsitul comunismului sovietic totalitar.
2008 – inceputul sfarsitului capitalismului occidental.
2011 – sfarsitul dictatorilor arabi.
Pacea creste si internetul actioneaza ca un accelerator incredibil.
Dictatorii cei mai greu de rasturnat sunt cei nevazuti, ai capitalismului: zionistii si masonii super bogati. Ei opereaza in culise, tragand sforile marionetelor lor, de politicieni “democratici”. Criza creditului le-a adus daune enorme propagandei pe care si-au facut-o, cum ca ar sti ceea ce fac, din punct de vedere economic. Atata vreme cat asta a fost declaratia lor suprema de legitimitate, ei nu mai au nici o credibilitate. Ei sunt ca imparatul cu hainele lui noi – in pielea goala si pe punctual de a fi ridiculizat, chiar si de copii.
Dupa ce ei cad, drumul dialectic al umanitatii mai are doar un obstacol, sa depaseasca – religiile bicamerale, ale sclavilor antichitatii, de adorare a diavolului. Ele vor fi inlocuite de noua religie a secolului XXI, a luminii, a ratiunii, a libertatii si constiintei.
Cosmarul se apropie de sfarsit.
Rasaritul unei noi umanitati glorioase se apropie.
Si vom fi acolo, sa il vedem.
Din: http://armageddonconspiracy.co.uk/
Copyright © 2011. All Rights Reserved.
The content of this website is a selection of text (some of it translated into Dutch, German, Spanish and so on) taken from a British website discussing the aims of The Meritocracy Party and an e-book (in various formats) published by Michael Faust.
The video below gives a short overview of the meritocratic principles and the aims of the Meritocracy Party.